Taxa pe energie – grijă pentru consumatori sau pentru bugetul statului?!

VTM > Blog > Taxa pe energie – grijă pentru consumatori sau pentru bugetul statului?!

În analiza noastră privind noua contribuţie bănească pe energie pornim de la principala motivaţie a apariţiei OUG 114 din 28 decembrie 2018, şi anume impunerea de către stat a unor taxe pe aşa-zisa ,,lacomie’’ a unor operatori economici sau instituţii bancare, care să aibă ca finalitate o ieftinire a produselor sau serviciilor la consumatorul final. Astfel a fost introdusă taxa pe lăcomia băncilor în a-şi majora artificial, prin indicele ROBOR, dobânzile la creditele acordate, precum şi  taxa pe lăcomia firmelor care activează pe piaţa energetică, în cuantum de 2% la cifra de afaceri atât a producătorilor, cât şi a traderilor.

La prima vedere, în urma unei analize destul de simpliste, în calitate de consumatori, am considerat că aceste măsuri sunt necesare şi binevenite, aşteptându-ne pe viitor la o ieftinire a creditelor bancare sau la o reducere a preţurilor energiei electrice sau gazelor naturale.

Deşi au fost numeroase semnale ale furnizorilor de energie că vor fi obligaţi să majoreze tarifele percepute pentru a-şi recupera această cheltuială suplimentară, la început acestea au fost ignorate de autorităţi, după care încet-încet au început să se trezească la realitate. La acea realitate tipic românească în care orice majorare de impozite sau taxe, în loc să conducă la soluţii de restructurare şi eficientizare a activităţii, se transpune automat într-o soluţie la îndemâna oricui, adică într-o creştere a preţurilor la clienţi şi implicit la consumatorii finali, prin care să se recupereze respectivele cheltuieli. Ba mai mult, fiind o taxă care se percepe atât producătorului de energie cât şi furnizorului sau comerciantului, la consumatorul final se va prezenta, nu cu o influenţă de 2%, ci cu una mult mai semnificativă, ca urmare a efectului ,,bulgărelui de zăpadă’’ pe lanţul producator-distribuitor-trader, ceea ce atrage atât nemulţumiri din partea consumatorilor finali, cât şi falimente pentru micii comercianţi.

Ordonanţa de urgenţă nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial din 29 martie 2019, referitor la preţul de vânzare a gazelor naturale impus producătorilor, vine cu o modificare la OUG 114/2018, în sensul în care, pentru perioada 1 mai 2019-28 februarie 2022, producătorii, inclusiv filialele acestora şi/sau afiliaţii aparţinând aceluiaşi grup de interes economic care desfăşoară atât activităţi de extracţie, cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României au obligaţia să vândă cu preţul de 68 lei/MWh cantităţile de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie internă curentă către furnizorii clienţilor casnici şi ai producătorilor de energie termică, dar numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinată consumului populaţiei.

Vechea reglementare prevedea că în perioada 1 aprilie 2019 – 28 februarie 2022, producătorii, inclusiv filialele acestora şi/sau afiliaţii aparţinând aceluiaşi grup de interes economic care desfăşoară atât activităţi de extracţie, cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României au obligaţia să vândă cu preţul de 68 lei/MWh cantităţile de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie internă curentă către furnizori şi clienţi finali eligibili.

Revenind la taxa pe energie, prin OUG 114/2018 s-a stabilit că taxa  percepută de la titularii de licențe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice și termice în cogenerare pentru componenta energia electrică, al gazelor natural, este egală cu 2% din cifra de afaceri realizată de aceștia din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate de ANRE, cifră de afaceri calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al președintelui acestui organism, cu avizul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.

Cu toate că taxa ar determina creşterea veniturilor la bugetul de stat, din cauza dorinţei binecunoscute a companiilor în a-şi conserva rata profitabilităţii, aceasta ar putea avea un efect negativ asupra consumatorilor finali, care vor fi obligaţi să cumpere mai scump energia electrică.

Deşi adoptată cu trei zile înainte de finalul anului 2018, ordonanţa de urgenţă nu a fost urmată imediat de o metodologie de calcul al cifrei de afaceri la care să se aplice cota de 2%, toţi operatorii de pe piaţa energetică aşteptând cu interes un ordin al ANRE, care a fost emis abia la sfârşitul lunii februarie.

Ce prevede în esenţă Ordinul ANRE nr 18/2019 pentru aprobarea Metodologiei privind calculul și stabilirea taxei pe energie:

  •  Metodologia se aplică de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și de către toți titularii de licențe acordate de către ANRE pentru desfășurarea activităților din domeniile energiei electrice, energiei electrice și termice în cogenerare şi  gazelor naturale.
  •  Titularii licențelor acordate de ANRE în domeniul energiei electrice și/sau al gazelor naturale au obligația de a plăti anual ANRE o contribuție bănească egală cu 2% din cifra de afaceri realizată în anul respectiv din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate.
  •  Titularii licențelor acordate de ANRE în domeniul energiei electrice și termice în cogenerare au obligația de a plăti anual ANRE o contribuție bănească egală cu 2% din cifra de afaceri realizată în anul respectiv din activitățile ce fac obiectul licențelor acordate pentru componenta energie electrică.
  •  Estimarea contribuţiei de plată se calculează pe baza cifrei de afaceri estimate a anului anterior. În acest sens, titularii de licenţe vor comunica ANRE, prin scrisoare oficială semnată de reprezentantul legal sau de o persoană împuternicită de acesta, până la data de 15 martie, valoarea cifrei de afaceri estimate a fi realizată în anul anterior din activitățile ce fac obiectul licențelor deţinute.
  •  Regularizarea contribuţiei se va efectua în anul următor pe baza cifrei de afaceri realizată efectiv. În vederea regularizării contribuției bănești, titularii de licență vor transmite la ANRE, în termen de 5 zile de la data limită prevăzută de lege pentru depunerea situațiilor financiare anuale la autoritatea de administrare fiscală din România:

    – cifra de afaceri realizată ;

    – situațiile financiare înregistrate la autoritatea de administrare fiscală.

Regularizarea contribuției bănești (care se va desfăşura în perioada 1 iunie – 31 decembrie a anului următor) constă în facturarea diferenței dintre valoarea contribuției facturate inițial și valoarea contribuției determinate pe baza cifrei de afaceri realizate.

Dacă în urma regularizării contribuțiilor bănești rezultă sume pe care ANRE le datorează titularilor de licențe, aceste sume se vor constitui ca avans pentru contribuția bănească datorată de respectivii titulari de licențe în anul următor, numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

– au achitat contribuția bănească aferentă anului anterior;

– dețin cel puțin o licență valabilă.

  •  Pentru titlularii de licenţe a căror contribuție bănească este superioară nivelului de 5.000 lei, aceasta se poate achita în rate trimestriale egale; termenul de achitare a fiecăreia dintre aceste rate este sfârșitul primei luni a trimestrului respectiv, cu excepția primei rate care se achită potrivit termenului scadent înscris în factura emisă de ANRE.
  •  DE REŢINUT că cifra de afaceri a furnizorilor/traderilor nu include veniturile rezultate din următoarele categorii de cheltuieli: serviciile aferente distribuției, serviciile aferente transportului, serviciile aferente înmagazinării, serviciile de sistem, serviciile de administrare a piețelor centralizate, contribuţia de cogenerare şi acciza facturate către clienţii finali, achiziţia de energie electrică/gaze naturale ca marfă.

De asemenea, cifra de afaceri a furnizorilor de gaze naturale care au şi calitatea de producători de gaze naturale nu include contravaloarea redevenţei petroliere, iar cifra de afaceri a operatorilor de distribuție, alții decât cei concesionari, care prestează și serviciul de revânzare energie electrică pentru utilizatorii de rețea nu include contravaloarea cheltuielilor efectuate cu serviciile aferente distribuției operatorului de rețea din amonte, serviciile aferente transportului, serviciile de sistem, serviciile de administrare a piețelor centralizate, contribuția de cogenerare și acciza facturate către clienții finali, achiziția de energie electrică ca marfă.

  • În cazul falimentului titularului licenței, contribuția bănească nu se datorează de la data declarării falimentului printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Aşadar, ANRE a stabilit un algoritm de calcul al cifrei de afaceri în funcţie de care se percepe taxa de 2%, eliminând o serie de venituri din baza de calcul şi dând astfel speranţe că această taxă nu va afecta prea mult buzunarele românilor.

Ajungând la buzunarul consumatorului de energie electrică, nu putem să trecem cu vederea elementele cuprinse într-o factură lunară de energie electrică, care din acest punct de vedere o transformă în factura de utilităţi cu cel mai încâlcit algoritm de calcul. 

Analizând factura transmisă de un furnizor de energie către un client persoană juridică, am constatat că energia electrică propriu-zisă reprezintă aproximativ o treime din valoarea totală a elementelor cuprinse în factura respectivă. Astfel, din valoarea de 1.491 lei, numai suma de 543 lei reprezintă energia electrică activă, restul e format din contravaloarea serviciilor de distribuţie, transport, certificate verzi, accize, TVA, tarif cogenerare. 

Astfel, de la producerea energiei electrice și până la consumul ei de către consumatorul final, energia electrică, este transportată prin rețelele electrice, iar pentru fiecare stadiu al acestui transport sunt percepute diferite tarife fixe stabilite de ANRE. Din această cauză rezultă o mare diferență între prețul de producție al energiei electrice și valoarea facturii emise consumatorului final.

Prin urmare, indiferent de furnizorul de energie ales de un consumator, toate tarifele sunt identice, cu excepția valorii energiei electrice active, aceasta fiind de altfel singura variabilă care poate fi negociată.

     Analizând respectarea aspectelor contabile şi fiscale care reglementează activitatea comercianţilor de energie electrică, am constatat o abordare neunitară a prevederilor legale în materie, motive care m-au determinat să demarez un amplu studiu fiscal şi contabil în acest domeniu sensibil, dar de mare interes.

Apelează cu incredere la serviciile noastre de contabilitate financiară.