Ghiocei fiscali de februarie

VTM > Blog > Ghiocei fiscali de februarie

Şi în domeniul legislaţiei fiscale se pare că primăvara a venit mai devreme, încă din primele zile ale lunii februarie apărând vestitorii anotimpului mult aşteptat. Mă refer, desigur, la cele două ordonanţe de urgenţă care au mai luminat un pic feţele posomorâte ale românilor din cauza numeroaselor sarcini fiscale şi financiare specifice fiecărui început de an.

Este vorba de noile prevederi referitoare la suspendarea obligaţiei firmelor privind depunerea unor declaraţii informative din sfera TVA, de cele privind prorogarea termenului de plată a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale pentru veniturile realizate în anul anterior, precum şi de cele privind corelarea legii fiscale cu reglementările aduse de noua directivă europeană în domeniul taxei pe valoarea adăugată.

   Dacă în cazul persoanelor fizice care desfăşoară diverse activităţi economice, cea mai aşteptată măsură este cea privind prorogarea până la data de 25 mai a termenului de plată a impozitului şi contribuţiilor sociale, pentru persoanele juridice cea mai importantă noutate constă în setul de măsuri adoptate pentru sistarea automată a popririlor pe conturile bancare, înfiinţate de organele de executare silită.

Ordonanța nr. 5/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală introduce obligaţii drastice pentru instituţiile de credit, astfel că în cazul neîndeplinirii acestora, organul fiscal le poate atrage răspunderea solidară, mai exact, pentru recuperarea creanţelor fiscale, vor putea fi executate silit alături de debitori.

 În cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit transmit acestuia, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, informațiile privind suma disponibilă de plată. Băncile efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evidentă a plății, iar în situația în care numărul de evidență a plății este completat eronat, suma se restituie instituției de credit de către Trezoreria Operativă Centrală.

De remarcat este faptul că încălcarea de către bănci a prevederilor de mai sus atrage nulitatea oricărei plăţi efectuate de acestea.

În cel mult două zile de la data intervenirii suspendării executării silite, suma pentru care s-a înființat poprirea trebuie actualizată. Băncile au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită într-un termen precis şi anume 3 zile lucrătoare de la indisponibilizare. Sunt prevăzute şi sancţiuni contravenţionale pentru neîndeplinirea de către instituţiile de credit a obligaţiilor impuse de noua ordonanţă.

Dacă este să analizăm în detaliu aceste completări şi modificări în procedura fiscală, vom constata că nu reprezintă ceva ieşit din comun, fiind de fapt măsuri necesare restabilirii unei stări normale.

Nu poţi plăti intreaga sumă din adresa de înfiinţare a popririi, dar să rămâi în continuare cu conturile blocate până când banca ia decizia să vireze banii în conturile indicate de ANAF sau, mai grav, cu toate că virează sumele respective, să nu-ţi deblocheze conturile pe motiv că nu a primit de la organul fiscal adresa de sistare a popririi. 

Să sperăm că urmare a noilor măsuri adoptate de guvern ce vizează domeniul procedurii fiscale, în vederea deblocării conturilor bancare poprite, debitorii nu vor mai fi nevoiţi să umble pe la ghişeele băncilor cu adresele de sistare a popririlor emise de administraţiile fiscale.

Ordonanța Guvernului nr. 6 din 28 ianuarie 2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, prelungeşte aşa cum am arătat mai devreme, până la 25 mai 2020, termenul de plată a  impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice, vechiul termen fiind 15 martie  2020.

În acest fel, ordonanţa mai dă un răgaz de două luni persoanelor fizice să colecteze banii necesar pentru îndeplinirea acestor sarcini fiscale, cunoscut fiind faptul că numai pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale şi de sănătate aferente veniturilor realizate în anul 2019, suma minimă de plată a unui contribuabil persoană fizică este de 8.736 lei.

Tot până la 25 mai se prorogă şi termenul de depunere a declaraţiei unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, precum şi termenul pentru depunerea formularului 230 ,,Cerere privind destinația sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat’’.

Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au declarat că această măsură a fost o cerinţă a ONG-urilor, pentru a se asigura că toată lumea va depune formularele la timp, dar nu trebuie să uităm că şi în anul 2019 a fost extins termenul de depunere a declaraţiei unice până la 31 iulie 2019, în scopul evitării blocării sistemului electronic .

Să fie oare şi acum aceeaşi cauză, sistemul informatic al ANAF să nu fie pregătit nici în acest an să preia un volum atât de mare de informaţii cuprinse în declaraţiile unice?!

În domeniul taxei pe valoarea adăugată, se suspendă din nou,  până la data de 31 decembrie 2022, depunerea declaraţiilor informative 392A, 392B şi 393. Nu înţeleg, însă, de ce nu se renunţa definitiv la aceste declaraţii informative, mai ales că motivul real al suspendării este faptul că informaţiile pe care le conţin faimoasele formulare se pot culege facil din celelalte declaraţii fiscale obligatorii depuse de contribuabili, devenind astfel inutile.

Vestea ar fi fost şi mai bună dacă se abroga articolul din Codul fiscal care prevede depunerea celor trei declaraţii, astfel că în anul 2022 vom aştepta din nou până în ultima zi, o altă suspendare de care să ne bucurăm…

În domeniul impozitului pe profit, s-au adus modificări în cazul societăţilor care sunt obligate să aplice limitat deductibilitatea dobânzilor aferente împrumuturilor de la societăţi afiliate, adoptându-se noi norme împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne.

În domeniul taxei pe valoarea adăugată, modificările aduse de OG 6/2020 sunt fireşti, fiind transpuse în Codul fiscal prevederile Directivei UE 1910/2018, referitoare la tratamentul fiscal al stocurilor la dispoziţia clientului şi al tranzacţiilor în lanţ.

 Astfel, transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activității sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului nu mai este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.

Se consideră că regimul de stocuri la dispoziția clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

   a) bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terță în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior și după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;

   b) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu și-a stabilit activitatea economică și nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;

    c) persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile și atât identitatea sa, cât și codul de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menționată la lit. b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor;

   d) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor într-un registru și include identitatea persoanei impozabile care achiziționează bunurile, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declarația recapitulativă 390 sau la corespondentul acestui articol din legislația statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de mai sus şi transferul dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă căreia îi sunt destinate bunurile a avut loc în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate  se consideră:

   a) că a fost realizată o livrare de bunuri de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăși, fie prin intermediul unei terțe părți, în situația în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, și o achiziție intracomunitară în statul membru de destinație;

   b) că a fost realizată o achiziție intracomunitară de bunuri în România de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective, în situația în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, și o livrare intracomunitară în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.

Au apărut noi reglementări şi în sfera tranzacţiilor successive de bunuri, astfel că în cazul în care aceleași bunuri sunt livrate succesiv și sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanț, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.

Prin excepție, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său codul său de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

,,Operator intermediar’’ înseamnă un furnizor din lanț, altul decât primul furnizor din lanț, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuși, fie prin intermediul unei părți terțe care acționează în numele său.

De remarcat este faptul că scutirea de TVA în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri nu se mai aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligația de a depune o declarație recapitulativă (390) sau declarația recapitulativă depusă de acesta nu conține informațiile corecte referitoare la această livrare, cu excepția cazului în care furnizorul poate justifică în mod corespunzător deficiența într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile fiscale competente.

În fine, sunt modificări importante şi pentru debitorii care intenţionează să beneficieze de facilităţile fiscale oferite de Ordonanţă Guvernului nr 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale.

 De acum înainte, toţi debitorii (inclusiv cei care înregistrează obligații bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 mai mici de un million lei) pot beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare prevăzută de OG 6/2019. Vechea reglementare prevedea această posibilitate doar pentru cei cu obligaţii bugetare în cuantum mai mare sau egal cu un milion lei. Astfel, în scopul revitalizării și evitării deschiderii procedurii insolvenței, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepția instituțiilor publice și a unităților administrativ-teritoriale, aflați în dificultate financiară și pentru care există riscul intrării în insolvență, își pot restructura obligațiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 și neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum și obligațiile bugetare accesorii.

OG 6/2020  prelungeşte până la 31 martie 2020 termenul în care debitorul poate să-şi exprime intenţia de a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare. Vechiul termen era de 31 octombrie 2019. Reamintim că nerespectarea acestui termen înseamnă decăderea din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare. De asemenea, se prelungeşte până la data de 31 iulie 2020, termenul de depunere a cererii de restructurare. Solicitarea de restructurare se poate depune până la 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii, vechiul termen fiind de 8 februarie 2020 (6 luni de la intrarea în vigoare a OG 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale).

Şi aceste termene au fost prelungite tot din cauza faptului că ANAF nu a reuşit până la această dată să adopte norme metodologice care să explice în detaliu procedura de aplicare a facilităţilor fiscale prevăzute de ordonanţa adoptată în august 2019 şi nici să definească mai clar termenii noi introduşi de acest act normativ, cum ar fi de exemplu testul creditorului privat prudent. Testul creditorului privat prudent, noutate în domeniul procedurii fiscale, reprezintă o analiză de sine stătătoare, efectuată pe baza premiselor avute în vedere în cadrul planului de restructurare a debitorului, din care să rezulte că statul se comportă similar unui creditor privat, suficient de prudent şi diligent, care ar obţine un grad mai mare de recuperare a creanţelor în varianta restructurării comparată atât cu varianta executării silite, cât şi cu varianta deschiderii procedurii falimentului.

În concluzie, ghioceii unor măsuri de răsunet anunţate de guvern prin cele două ordonanţe adoptate la începutul acestei luni înseamnă de fapt, cu mici excepţii,  simple acte de corecţie a unor erori sau neajunsuri semnalate în Codul fiscal şi în Codul de procedură fiscală, precum şi de transpunere în legislaţia noastră fiscală a prevederilor din noile directive europene.

VTM vă pune la dispoziție servicii de contabilitate și consultanță fiscală. Solicită oferta!