Firmele mari şi mijlocii – sub ameninţarea operaţiunii ,,Iceberg’’

VTM > Blog > Firmele mari şi mijlocii – sub ameninţarea operaţiunii ,,Iceberg’’

Definită cu un nume de cod care nu poate provoca decât teamă celor care se simt ameninţaţi cu astfel de controale mai puţin obişnuite, operaţiunea,,Iceberg’’ reprezintă, potrivit unui comunicat ANAF, o amplă acţiune de verificare fiscală a celor mai mari companii, acoperind toate domeniile de activitate economică din România.

Ce ne-am propus noi prin acest material, este să vă explicăm scopul infricoşatei operaţiuni, criteriile în funcţie de care se selectează firmele care vor face obiectul unor inspecţii parţiale sau de fond, precum şi modul în care se vor efectua respectivele controale. Vă vom prezenta, mai ales, soluţiile pe care le aveţi la îndemână pentru a preveni intrarea în zona de risc vizată de inspectorii fiscali, iar dacă deja aţi intrat, ce metode puteţi utiliza pentru a face faţă inspecţiilor şi implicit pentru a fi încadraţi ulterior în categoria firmelor cu risc mic.

Cu alte cuvinte, încercăm să vă pregătim pentru o eventuală furtună, căutând pentru dumneavoastră soluţii legale şi eficiente pentru a ocoli ,,icebergul’’ declanşat, că de topit nu poate fi vorba, din informaţiile pe care le avem, miza acestei operaţiuni fiind foarte mare. In urma acţiunii, A.N.A.F. se aşteaptă la rezultate spectaculoase în domeniul colectării de impozite şi contribuţii la bugetul de stat, un obiectiv strategic de maximă importanţă alături de conformarea voluntară la plata obligaţiilor fiscale.

Desigur că un control fiscal este un eveniment neplăcut pentru orice companie, însă este inevitabil ca un contribuabil mijlociu sau mare să nu fie vizat de o astfel de ,,surpriza’’ pe parcursul activităţii sale, astfel că este bine să cunoaşteţi de la început indiciile care îi pot determina pe inspectori să vă ,,viziteze’’ şi ce posibilităţi legale aveţi pentru a scurta respectiva vizită, evident nedorită de dumneavoastră.

Ce prevede comunicatul ANAF privind ,,Iceberg’’

,,Operațiunea se va desfășura pe întreaga durată a anului 2019 și presupune intensificarea controalelor și eficientizarea derulării acestora la companiile mari, cu scopul menținerii unui tratament echidistant pentru toate categoriile de contribuabili care desfășoară activități în România.

Astfel, principalele direcții de acțiune ale ANAF, în perioada următoare, sunt combaterea fenomenului externalizării profitului, verificarea manierei în care companiile mari gestionează relațiile economice între companii din grupul din care fac parte și destructurarea lanţurilor tranzacţionale organizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin identificarea şi instrumentarea fenomenelor de fraudă fiscală cu implicaţii fiscale negative semnificative asupra bugetului statului.

 În vederea realizării obiectivelor, la nivelul ANAF s-a constituit o echipă de lucru formată din specialiști din cadrul Agenției, care va iniția verificări fiscale la contribuabilii cu activitate de impact în toate domeniile de activitate economică. Acestea vor avea la bază evaluarea riscului pentru fiecare contribuabil, raportat la dispozițiile Codului de procedură fiscală precum și a legislației din domeniu’’.

Reprezentanţii ANAF mai promit faptul că niciun contribuabil nu va face obiectul unei inspecţii fiscale doar „de dragul de a face o inspecţie fiscală”, ci numai pe elemente de risc identificate şi concretizate în urma unui control operativ efectuat de inspectorii antifraudă.

Care sunt criteriile de intrare în zona de risc

În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcție de clasa de risc fiscal în care sunt încadrați contribuabilii că urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal.

OUG 25/2018 a pregătit terenul inspecţiilor fiscale care vor urma , încadrând contribuabilii în 3 clase principale de risc, după cum urmează:

  1. contribuabili cu risc fiscal mic;
  2. contribuabili cu risc fiscal mediu;
  3. contribuabili cu risc fiscal ridicat.

Criteriile generale în funcție de care se stabilește clasa de risc fiscal sunt următoarele:

  • criterii cu privire la înregistrarea fiscală;
  • criterii cu privire la depunerea declarațiilor fiscale;
  • criterii cu privire la nivelul de declarare;
  • criterii cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți creditori.

 Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabilește și clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului, pe care o publică pe site-ul propriu.

Ce trebuie să reţinem este faptul că un contribuabil nu poate face obiecţii cu privire la modul de stabilire a riscului și a clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat.

De aici, este posibil să rezulte în perioada următoare o serie de abuzuri ale autorităţilor fiscale în ceea ce priveşte includerea unor contribuabili în anumite clase de risc, pe criterii mai mult sau mai puţin obiective, care nu pot fi însă verificate şi eventual contestate.

Dosarul preţurilor de transfer – prietenul dumneavoastră în faţa autorităţilor fiscale

Nu numai la nevoie, adică atunci când inspectorii fiscali se află la poarta companiei dumneavoastră, ci s-a dovedit că în orice situaţie dosarul preţurilor de transfer este aliatul de nădejde al dumneavoastră, în scopul de a demonstra corectitudinea tranzacţiilor desfăşurate cu persoane afiliate din punct de vedere al preţurilor practicate.

Prin strategia de optimizare fiscală adoptată, persoanele afiliate stabilesc preţuri de tranzacţionare care să conducă la un impact favorabil asupra nivelului bazei impozabile şi ca atare, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate statului. 

Plecând de la această premisă, autoritățile fiscale din toate statele încearcă să ia măsuri de conservare a profiturilor în propria ţară, astfel încât veniturile bugetare să nu fie afectate.

Plecând de la planul de acţiune al OCDE cu privire la erodarea bazei impozabile şi mutarea profiturilor, în ultimii ani au început să ia amploare inspecţiile fiscale având ca obiect prețurile de transfer, al căror rezultat se transpune de multe ori în ajustări ale preţurilor şi implicit ale impozitelor datorate.

După cum ştiţi, în cazul în care contribuabilii mari efectuează tranzacţii cu persoanele afiliate care depăşesc pragurile valorice impuse prin Ordinul ANAF 442/2016 (200.000 euro pentru dobânzi, 250.000 euro pentru servicii şi 350.000 euro pentru tranzacţii cu bunuri), aceștia trebuie să întocmească în fiecare an dosarul prețurilor de transfer , până la termenul legal stabilit pentru depunerea declarațiilor anuale privind impozitul pe profit.

Important de reţinut pentru aceşti contribuabili este faptul că deşi nu trebuie să depună dosarul preţurilor de transfer, au însă obligaţia de a-l preda autorităţii fiscale în termen de maxim 10 zile calendaristice de la data solicitării.

La nivelul societăţilor mici şi mijlocii, legislaţia este interpretativă, în sensul în care se induce eronat ideea ca aceştia au obligaţia ca atunci când tranzacţiile cu persoanele afiliate depăşesc anumite bariere valorice (50.000 de euro pentru dobânzi şi servicii şi 100.000 euro pentru tranzacţii de bunuri) să întocmească dosarul prețurilor de transfer.

Trebuie să precizăm că deşi o firmă mică sau mijlocie depăşeşte volumul tranzacţiilor de mai sus, nu are obligaţia întocmirii dosarului prețurilor de transfer decât la solicitarea autorității fiscale. Totuşi, este de preferat pregătirea acestui dosar la o perioadă care să nu depăşească 2 ani, astfel încât firma respectivă să aibă certitudinea că preţurile de tranzacţionare conduc la indicatori de profitabilitate care se încadrează în interiorul limitelor înregistrate de societăţi regionale similare.

În cazul acestor contribuabili termenul pentru prezentarea dosarului prețurilor de transfer este cuprins între 30 și 60 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la solicitarea scrisă, cu o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.

Mai reţinem faptul că potrivit Codului fiscal, dosarul preţurilor de transfer poate fi solicitat nu numai cu ocazia unei inspecţii fiscale, ci şi în afara acesteia.  Nu trebuie neglijate nici amenzile usturătoare care pot fi primite pentru neintocmirea în condiţiile şi la termenele stabilite, a dosarului preţurilor de transfer, care pot ajunge până la suma de 14.000 lei în cazul contribuabililor mijlocii şi mari.

De aici, rezultă importanţa pregătirii temeinice a dosarului preţurilor de transfer şi  respectării cu stricteţe a legislaţiei în acest domeniu.

Cum vă putem ajuta noi

  • Dispunem de mijloace şi tehnici pentru a preveni intrarea în zona de risc şi de metode eficiente prin care puteţi ieşi din această zonă deosebit de periculoasă.

Criteriul major utilizat în analiza de risc este nivelul de declarare a obligaţiilor fiscale datorate statului. Vă putem prezenta instrumente care să vă ajute în dimensionarea nivelului de declarare al impozitelor de taxelor care se aşteaptă de către stat de la firme cu activităţi şi capacităţi de producţie sau de servicii similare cu ale societăţii dumneavoastră. De asemenea, vă putem atenţiona cu privire la corelaţiile pe care trebuie să le aveţi în vedere intre sumele înscrise în diversele declaraţii fiscale depuse. 

Un alt criteriu pe care îl puteţi realiza este acela referitor la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată către bugetul de stat. Vă vom prezenta procedura şi avantajele pe care le puteţi obţine utilizând instrumente simple de suspendare a executării silite, cum ar fi eşalonarea la plată, suspendarea prin scrisoare de garanţie bancară/polita de asigurare, dare în plată, precum şi cea mai nouă metodă de a stopa executarea silită, şi anume procedura medierii cu autoritatea fiscală. Important de reţinut este faptul că procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenția de mediere.

  • Vă vom oferi sprijinul specialiştilor noştri în cazul în care sunteţi supuşi unei inspecţii fiscale inopinate, parţiale sau de fond.
  • Întocmim dosarul preţurilor de transfer, mai ales prin prisma faptului că legislaţia în acest domeniu este destul de interpretativă.

Vă vom prezenta şi abordarea din punct de vedere al Legii prevenirii , pe care trebuie să o aibă contribuabilii care din diferite motive nu prezintă dosarul preţurilor de transfer.

  În concluzie, deşi este binecunoscută aversiunea firmelor când vine vorba de plata unor impozite, taxe sau contribuţii către bugetul de stat, există tehnici şi instrumente de optimizare fiscală, prevăzute de legislaţia în vigoare.

Apelând la astfel de proceduri, scăpaţi de grija şi riscurile la care vă expuneţi încercând soluţii,,miraculoase’’ de interpretare excesivă a legii în scopul obţinerii unor avantaje fiscale. Evitaţi astfel, intrarea în aria de suspiciune a sustragerii de la plata impozitelor, manifestată adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate la autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate sau mărirea artificială a cheltuielilor, adică în zona nocivă a evaziunii fiscale.

Oferim consultanță financiară pentru firmele mari și mijlocii.